E ora 10 seara. Diana le citeste o poveste copiilor sus la ei. Eu imi aduc aminte de o recomandare de film a lui Dobrovolschi si zic ca ar fi momentul sa facem o seara de cinemateca. Asadar si prin urmare, dau drumul la film sa se incarce si ma duc sus sa o scap pe Diana din ghearele copiilor doritori de povesti citite de altii.
Ca sa nu ma "citeasca" copiii, ii zic Dianei, cu un accent cat mai British cu putinta: "Fancy a movie?"...
Diana si copiii, in cor: CEEEE???...Imi dreg vocea si accentul si mai zic inca o data, din strafundul sufletului meu londonez: "Fancy a movie?"...Diana imi incuviinteaza din ochi ca termina povestea si vine. Ana: "Ce inseamna asta?"...Eu, luat prin surpindere, ii zic: "E noapte buna in tailandeza". Ana: "Aaaa, credeam ca vrei sa ne inviti sa vedem un film...". Am ramas masca. Nu o sa mai subapreciez copiii niciodata. Respect, Ana.
Copiii nostri sunt din ce in ce mai vorbareti și pentru asta, ii iubim din ce in ce mai mult
