Saturday, January 13, 2007

Ana la sebarea de Craciun

Acum vreo doua luni...Ana se pregatea de serbarea de Craciun. La gradinita tot repetau poeziile si cantecelele pe care aveau sa le recite copiii la serbare. Acasa, am intrebat-o ce poezie are ea de pregatit, in ideea sa o ajutam sa o invete foarte bine, sa o repete si acasa, vezi doamne sa nu se faca copilul de ras in fata colegilor si a educatoarelor si a parintilor si a bunicilor. Ana ne-a raspuns ca ea trebuie sa invete urmatoarea strofa:
"Mos Craciun - bine-ai venit!
Ca ti-e frig de mult o stim
Insa noi ne-am pregatit
Cat mai cald sa te primim!"

Buuuun. Asta se intampla cam cu o luna inaintea serbarii, astfel ca intr-o luna intreaga am tot repetat poezia pana cand Ana o invatase la perfectie si o zicea foarte bine si cu intonatie. Noi, evident eram foarte multumiti si nu ne faceam nici o problema in privinta serbarii, convinsi fiind ca o sa faca o figura frumoasa. Ei bine, a facut.

Vine serbarea. Noi, mai emotionati decat ea. I-am zis Dianei ca daca o sa se impotmoleasca (desi mi-era greu sa cred asta la cat de bine stia poezia si la cat o repetasem acasa), sa nu faca mare caz din chestia asta, ca doar n-are nici 3 ani si o sa aiba timp sa ia parte si la multe alte serbari.
In fine. Incepe serbarea. Multi parinti, copii, bunici. Imbulzeala mare, emotii cat cuprinde. Copiii se aseaza intr-un semicerc pe scaunele, audienta opus lor, pe celalalalt semicerc. Cand le venea randul, copii se duceau fiecare in mijlocul cercului si isi tineau reprezentatia. Vine unul, doi, trei, se mai dezmorteste atmosfera, dar noi tot cu un mic nod in gat. Si vine bomba - o colega de-a Anei de gradinita intra in cerc si incepe:

Noi - intepenim. Ma uit la Diana disperat, ea la mine - i-a furat copilului poezia - vai, ce ne facem! Nu stiam ce sa facem. Eram blocati. Ma gandeam ca o sa se supere Ana, ca n-o sa mai vrea sa zica poezia a doua oara, ca o sa se faca de ras. In fine, dupa un timp m-am resemnat. Ce-o fi, o fi. Si vine randul Anei. Eu nu stiam de ce sta asa de relaxata - ma asteptam sa faca o faza, sa se duca la colega sa o ia de par ca i-a furat poezia. Ea, nimic. Vine in mijlocul audientei si incepe:


Nu ne-a venit sa credem. Am ramas in stare de soc cateva momente. Ea, mai vesela si mai relaxata ca niciodata, isi vedea de treaba ei. Acum, ca stau si ma gandesc, imi dau seama ca a fost prima tzeapa pe care am luat-o de la Ana - si am luat-o in plin. Dar o sa radem de fiecare data cand o sa ne aducem aminte - sincer sa fiu, imi place ca nu e previzibila. Dar s-ar putea sa avem ceva probleme in viitor. Eh, o sa vedem.